Cântecul femeii
Tu femeie
ce ești cântec
în bătaia vântului
cu ochii verzi turcoaz
ca marea
în golful muntelui
veseli ca cerul senin
triști ca tăcerea,
ești ca o picătură
de rouă prelinsă
la ivirea zorilor
în văpaia vântului
ce arzi
renaști
și te stingi
ca o floare
în timpul ei de zi,
mâinile tale
sunt ca un leagăn
pentru copii
și rugăciune
pentru bucurii
sau tristeți
ce-ți mângâie
corpul și fața
ca un minunat
izvor de viață.
poezie de Eugenia Calancea (14 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre muzică
- poezii despre femei
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.