Cât ar fi să fie-amor
Cât ar fi... să fie-amor,
Fără mine-i numai dor,
Vânt și pulbere de stele,
Dans nebun de triste iele.
Tot aștept, dar de ce oare?
Ochii... să îți fie floare,
Sânii... pere pârguite,
Coapsele... descoperite.
Te sărut... și tu mă muști,
Mierea buzelor.. mi-o guști,
Trupu-mi arde, cresc imens
Într-un soare atât de dens.
Aburindă... mă cuprinzi,
Lângă mine când te-ntinzi
Tălmăcind demult, descântec,
Mâna de ți-o pun pe pântec.
Cât ar fi... amor să fie
Sau o sfântă leturghie
Din amiază-nspre amurg,
Sunt izvor și-n tine curg.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.