Autoexil cu Demon
De la o vreme am căzut în patima
Aritmeticii
Adun pătimaș umbrele ochilor ei
Cu plus infinit
Și împart la două extreme magnetice
Că așa zice buchia cărții
Răsucesc problema pe toate fețele
Oricum o abordez
Îmi dă cu minus albastru marin
Și-un bilet de trimitere
La raiul solitarilor exilați
Spre nemărginită reculegere
Nu se poate, zic, e greșită
Te o re ma
Știu până și copiii
Că minus cu minus face plus
Mă răstesc șoptit la demonul marii
Numărându-i valurile impare
Da, copiii știu, numai că tu
Ai pierdut inocența pe drum
Și-ai uitat s-o mai adaugi
În ecuație.
poezie de Septimiu Pan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Septimiu Pan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre ochi
- poezii despre magnetism
- poezii despre inocență
- poezii despre infinit
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.