Limane

Mi-aştern, uneori, pe sub gânduri, o mare,
când caldă, când rece, albastră sau nu,
fundalul perfect pentru nopţile-n care
prin minte-mi străbaţi, către inimă, tu.

Plutire de gânduri sclipind către stele
ascunse de norii-adormiţi pe un cer
tivit cu o parte din visele mele
purtate pe-o apă-fundal efemer.

Lumină-n derivă, curenţi iluzorii,
o ţintă în timpul pierdut în trecut,
delfini ce urmează, aiurea, cocorii
spre ţărmuri de care nicicând n-au ştiut.

Străbat, uneori, cu o barcă, oceane
şi merg spre niciundele altor limane.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!