Aha!
"Fumatul poate să ucidă"
-citeam, mai ieri, pe un pachet-
și-am abordat, nu chiar discret,
tutunul, cu obidă:
-Păi bine, bă, tutun nenorocit,
din ăsta-mi ești, să mă omori cu zile?
Vrei să ajung depozit de pastille?
Așa ai plănuit?
-Nu, dragul meu, nu este-adevărat!
Păi, ce, sunt prost? S-ar pierde-atâția bani!
De-ar fi așa, nu aș avea nici fani,
Nici fumuri și nici aere de dat.
Nu te omor, deși... cam pot s-o fac,
te țin așa, aproape, ca pe-un sclav,
căci sunt stăpânul marelui nărav
ca un cojoc ce nu prea are ac.
Și, de-ai citi mai bine, ai vedea
că nu eu, ci fumatul e cel rău.
Tutunul, pentru orice tăntălău,
e doar o plantă. Îmi dai foc?
-Aha!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fumat
- poezii despre zile
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sclavie
- poezii despre prostie
- poezii despre plante
- poezii despre lectură
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.