Ploaie
Și-n seara asta cu fulgere,
pe tava de argint, cireșele
îți așteptau dorința.
Prin rama ușii a trecut
năluca singuratății mele,
parcă speriată de trăznetul întârziat.
Am scăpărat bricheta, fulger controlat
în paratrăznetul țigării,
să alung niște gânduri de ploaie.
Vechea icoană a Fecioarei cu pruncul
nu-mi înțelege starea, mai ales că
sunt ani de când mi te-a dăruit.
Fulgere, cireșe, icoana
și-mi dau seama că nu sunt singur
când afară plouă lipsa ta.
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Corneliu Enea. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre icoane
- poezii despre cireșe
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre seară
- poezii despre gânduri
- poezii despre fumat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.