Mi-e poftă

Mi-e poftă-n dimineaţă... de iubire,
De prelungite-mbrăţişări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veşnicii.

Mi-e poftă-n răsărituri... de lumină,
De îndrăzneli şoptite şi tăceri,
De nebunii, chemări, adrenalină
Ce picură în suflet... primăveri.

Mi-e poftă-n dimineaţă... de uitare,
De patimi regăsite şi iertări,
De-un orizont abia ieşit din mare
Stârnind o avalanşă de-ntrebări.

Mi-e poftă-n răsărituri de răcoare,
De ploaie şi atingeri care ard,
De curcubeul ca o provocare
Şi de ce nu? de clipa de hazard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!