"escu" de sub tei

astăzi năuc îmi vine s-o iau la izvoare
sau cumva sub bătrânul tei sfânt
să întindă în mine parfumata înserare
ştiind că-n văgăuna golului voi fi şi eu curând.

eu pradă mereu neîmpăcatului gând
voi mângâia eternul şi nemurirea ta rece.
rapsodia volută de pe genunchiu-mi stâng
o voi îndemna-o acolo în lumea ta vece.

mi-aş pune o coroană de verdeaţă
tale înalturi încercând să mă înalţ,
dă-o în mă-sa, ea de nestăpânită viaţă...
întruna trufaşă, ea de trupuri neoprit valţ.

în petală de alcool voi destrăma idee
şi mă voi înclina spre o absenţă îndată,
de tulburarea-mi pe vârfuri trece alee
cu cuvintele durute în păreri de vată.

o, şi va fi o zi în mulţumiri atât de clară
că oi putea cu micu-mi ochi o cuprinde
şi nimic acum absolut nu mă mai înfioară,
de când universu-ţi în spaţiul meu surâde.

va fi o zi sfărâmată în dinţi de singurătate
ştiu, că te au omorât în secret ei mişeii...
risipindu-ţi oastea de stele de deasupra,
când sub aripi de îngeri îţi veseleau teii.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!