Demon ronin iubirii

Şi vă zic vouă măşti oglindă
Ce pe lângă mine se perindă...
Ce mi-ati arătat ce am dorit
Şi-n vortex ascuns subit

Mi-aţi smuls culori de zenit
Să vă recoloraţi prea amăgit...
Credeti voi oare că ati reuşit
Să îmblânziti demonul ivit!

Din abisul fără de sfârşit
Cu o cădere de sunet târşit..
Unde-ţi răsari mugur de aripi
Pentru a iesi din nou să ţipi...

Vă inselaţi cum vă înşelaţi
Cu amăgiri reflexii-ntre voi!
Eu sunt din infern cu trifoi
negru de acei-n veci damnaţi!

Ce voi nu puteţi in veci
Să-i atârnati-n lilieci!
In turle de nisip vechi
Ce nu poti să-i deochii.

Căci demonul nebun, ronin
Nu are in efemer stăpân
El de iubeste nu decade
Cum poate îngerul în infinitate...

El viata şi-o dă pentru ea
E singura care poate
Să-l albească în noapte
Şi să-l albăstrească-n ea

Iubirea ce e hrana, apa
Totul aici... in cruda, casapa.
Lume de iaduri de lut
Cu urlete de umbre-n rut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!