Lumină capturată

Ţi-au dat un număr, mamă,
Pe-un buletin de vot,
Te-au validat elector, măi tată,
Şi nu pot
Să vă trimit în pace,
Alături s-odihniţi,
O lege strâmbă face
Ca iar să pătimiţi!

Oh, câţi copii curg râuri
De lacrimi din izvoare
Scăpate azi din frâuri
Să umple-a noastră mare!
O umbră, sub o stâncă,
De soare se fereşte,
Şi alte umbre, încă,
Alături, ea lipeşte.

Lumina-i capturată,
Pusă în trainic jug,
Scuipată cu o pată
De negru, iar în plug
E înfierată-n ziuă
Şi violată-n noapte,
Şi razele, în piuă
Îi sunt zdrobite, toate!

Dar, vai, de-atâta umbră,
Tot viul ofileşte,
Realitatea sumbră
În negru se-nveleşte...
Doar undeva, în vatră,
Mai licăre-o scânteie
Care aşteaptă-o piatră,

La umbră, foc dă deie,

Iară din focul iute,
S-aprind o lumânare,
Lumină-n muchii rupte
S-aducă alinare.
Voi aduna pământul
Negrit în timp de sânge
Şi mângâiat de vântul
Cel cald, tihnit, voi plânge...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!