Zâmbetul de copil
Zidu-mi vorbește, tu patinezi
Eu risipesc speranțele-n visuri
Privim către ceruri și prindem amiezilor surâs
Ceasul ne-a rămas sub cărămizile vremii
Timpul s-a scurs ca un fluviu eliberat
Tu-mi suspini până ce strivind zâmbetele vom adormi Așternutul a prins viață
Lumina se clădește-n miezul abisului
Ziduri dublate de ani-lumină schimbă
Ne strivim speranța...
Sublimul zâmbet de copil.
Norii pluteau la apariția soarelui pe albiile lunii
Noi ne strângeam în brate, risipind neliniști
Suntem unul.., suntem viața, frumusețea și creația.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.