Ascunse peşteri

Poate că timpul se condensează
Speranţele se mişcă spre a ne vinde inimile
Vom ascunde arterele principale în locuri nemarcate
Şi vom zădărnici în a calcula zâmbetul luminii
Nu mai e umbră fără încruntare
Nu mai e sânge printre valuri de vibraţii nestingherite
De mâine voi cânta, de mâine voi aprofunda
Un o ocean fără bariere, fără mărire şi speranţă.
Biserici se ridică, printre neguri se ascund ziduri
Printre ziduri se ascund stafii, moartea chiar îi prăduieşte
Zidurile se schimbă, ele te îndeamnă să crezi, să speri,
Să luminezi cu ochii desprinşi de frumos
Este singurul luminos arbore al stingerii înaripatelor arcade
Poate că am să schimb lumina
Şi prin lumina cutreier ascunsele peşteri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!