Cuprinsul necuprins
Tu ești cuprinsul cel de necuprins,
Atât de-aproape și de neștiut,
Ești viitor la tot ce a trecut,
Și-aprinzi în mine focuri de nestins.
Te cuibărești în brațe și m-aștept
Căldura ta, în suflet să-mi pătrundă,
Să simt cum Universul mă inundă,
Iar inima-mi nu-și are loc în piept.
Tu te prelingi ușor, ca timpul treci
Prin brațele întinse-n galaxii
Pierdute pe-ale timpului poteci,
Lipsești o vreme, apoi îmi revii,
Amarul c-un sărut s-alungi pe veci
În necuprinsuri negre și pustii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre viitor, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre negru sau poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.