Câteodată
Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o țeavă
De telescop.
Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistență
Cariului deznădăjduit.
N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Și nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulația apei
În natură.
Și eu prind această stare
Direct în suflet,
Ca oglinda apei norul de sus
Bolovan în ochi.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre telescop
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre natură
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.