În lumea vorbelor netraduse
În semiîntunericul
dintr-o speluncă,
în iz de vorbe greu de înțeles,
încerc să-mi savurez cafeaua
servită într-o ceașcă ciobită.
În jur, încețoșați,
oameni ciudați
se joacă de-a aruncatul
cu vorbe netraduse încă.
Ei se înțeleg unul pe celălalt
și nu le pasă că vorbele lor
nu sunt auzite.
Aprind o țigară și intru,
dezinvolt,
în ceața lor,
în lumea lor,
în primii ani ai omului.
E bine!
Acum știu ce înseamnă
reîntoarcerea la natură.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre promisiuni, poezii despre natură, poezii despre jocuri sau poezii despre cafea
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.