La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva ești tu
Cel cu care-am râs
Într-o viață,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?
Ai un rid pe frunte
Care-mi amintește de-o istorie
Modernă și contemporană.
Ochii aceștia i-am văzut, dacă nu mă înșel,
Mirându-se pe niște lucruri obișnuite,
Pe tristețe, pe noapte, pe spaimă.
Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam așa ceva,
În soare
Și-n celelalte stele căzătoare?
Pot jura
Că ești cel care s-a îndrăgostit pentru vecie
De fata aceea
Al cărei nume îți scapă mereu.
O,
Totul îmi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar și zilele care nu ți s-au întâmplat
Și se vor întâmpla.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre sprâncene
- poezii despre spaimă
- poezii despre râs
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.