Este ziua

Este ziua plină şi străluce,
Florile-s cu soarele pe buze,
Vântul cavaler îşi cere scuze
Şi apoi, în depărtări se duce.

O secundă-n orologiu bate,
Şoaptele tot imitând cuvinte,
Definesc în sufletu-ţi cuminte
Neştiutul gând... de libertate.

Este ziua clipei de tandreţe,
Tainice speranţe prind contur,
Fără teamă aş putea să jur
Că vor fi nebun, de îndrăzneţe.

Spre apus, stau visele să cadă
Răsucind regretele-n duşmani,
C-au rămas săraci şi fără bani
Învăţând tăcerile... să-ţi vadă.

Este ziua... cu parfum de bine
În pahare-ţi toarnă doar noroc,
Noaptea... te va prinde de mijloc
Şi momentu-acesta, îţi convine.

Fulgeră... cu sărutări rebele,
Pasiuni încinse te stârnesc
Prin iubire trupuri se sfinţesc,
Cu nectar de ploi şi praf de stele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!