Cuvânt înainte în trei strofe

Dacă n-aş avea cuvinte, poate, n-aş putea vedea.
Mai exact, irisul îmi naşte cuvintele,
reflectând datele unei realităţi personalizate,
în care maturitatea m-ajută să par,
ceva de genul... orice!
De aceea zâmbesc aşa, cumva profesional,
reuşind faţa nostimă, cu pistrui şi gropiţe.
Pentru că nimic nu-i adevărat!
Doar că este real!
Acuma ori îţi place
ori vei spune că sunt un personaj dezertat,
din ospiciul mulţimii.

Viaţa asta nu-i decât un vast complex de cotloane,
unghere şi dosnice ascunzişuri, îndesate cu nimicuri,
ce lucesc îmbietor, sub lumina lunii.
Pentru mulţi, încă e, foarte frig.
Încălzirea globală nu-i pentru oricine!

Degeaba!?
Lumea se înarmează, instinctual.
Noi ne prefacem că totul e bine... mda.
Şi inventăm motive pentru petreceri.
Lipsa lui Aghiuţă din baruri!?
Are treburi mai mari!
La începutul poemului a fost cuvântul.
Nu ştim ce va urma.
Luaţi şi mâncaţi.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!