Sunt un zar aruncat în voia sorții
Sunt un zar aruncat în voia sorții,
Precum talazurile spre marele neant
Cu lacrimi scriu pe pergamentul nopții
Al cărei întuneric mă sărută agonizant.
Precum un zar aruncat în voia sorții,
Un metronom al destinelor uitate
Cu visele servite-n aspre porții
Clepsidra roz curge ziua către noapte.
Un zar aruncat de soarta-I nepereche,
În abis către întunecatele genuni
Unde îngeri înaripați îmi stau de veghe
Sunt zidit întru ale mele rugăciuni.
Joc de noroc, destine frânte sau de foc,
Eternul zar, bluestem sau binecuvantare
Timpul se ascunde în icoane ca-ntr-un joc
În zadar vrând să îngâne lacrima de soare.
De aceea-n versuri vreau să evadez,
Precum un ghiocel, eu năzuiesc către lumină
La soare și la lună vreau să mă spovedesc
Și ascult în taină izvorul cum suspină.
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristian Gabriel Vulpoiu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.