Certitudine
pe pământul înalt
peste invizibile straturi de lavă
copacii pictează cu rădăcinile lor adâncul
ce-i drept ei nu cred în nemurire
de aceea de mai multe ori au murit și au înviat
să înflorească cel puțin o dată în zori
săltăreți și autonomi
într-un apocalips al florilor
fără lacrimi
fără ghilimele
fără ecouri în născocirile lui eu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre pictură, poezii despre flori, poezii despre copaci, poezii despre arte plastice, poezii despre Pământ sau poezii despre Apocalipsă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.