Recviemul sufletelor noastre...

În ochii tăi lucesc destinele durerii,
Zidite-n lutul sfânt de un olar nebun.
E ora de răsfăţ, secundele plăcerii,
Când ceasul bate toaca în liniştea din turn.

Cărarea negăsită de dorul tău pribeag,
Spre inima pustie, dar totuşi în extaz,
Va fi descoperită şi dată în vileag!,
Când lacrima-ţi va roade tristeţea din obraz.

Iei formele iubirii când scriu povestea noastră,
... cu nebunii de viaţă scăldate-n absolut.
De un talaz purtat pe marea cea albastră,
Încălecând pe-un vis de nimenea ştiut.

Buzele tale coapte îndeamnă îngeri muţi,
La zâmbet solitar din cerul nedeschis.
... să vadă cu alţi ochi statutul de recruţi,
Pe somnambule pleoape a visului-abis.

Am scris numele tău pe ironia sorţii,
(crezând că va părea comun de felul său).
Descălecând un gând ce tot lua proporţii,
Tu speri că îţi va fi eternul Dumnezeu.

Tiptil pe înserate cu suflet obosit!,
Să strecurăm iubirea sub geana-ţi muribundă.
Uimind străfulgerarea... luceafăr potcovit,
În altă soartă care, ne pare că-i fecundă.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!