Să te ţii în cavou, bine

Iederă cu şoapte de bici
Viaţă, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..

Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i şi incântă
Când culoare li se zvântă

De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Şi de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.

Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau şi apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!

Dintr-un demon decăzut
Numai am unde să fiu căzut
Din al tău înlănţuit alai
In care-ţi sunt cornorat nai.

Şi de oi striga odată vai
Mi-e acel nespus off de bai..
Când iubita iar mă lasă
Cu bani pe piept pe masă.

Şi-n vampir renasc derbedeu
Să o caut pe ea în iad de zeu..
Căci dator sunt eu viaţă ţie
C-un nume înscris pe o hârtie!

Să afle cei ce o să vie
Că nu-mi pasă potcovăriţă
De lanţul din a ta fustiţă,
C-aşa e dacul născut să fie

Fără teamă de zei de tine
Şi după moartea care vine..
Tu să te ţii în cavou, bine:
O să auzi iar nebunia din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!