Și regnul vegetal emigrează...
Un mac, ce se zbate-n fereastră
Și o lalea, care se vrea albastră,
(Ca să vedeți și voi, ce vegetale!),
Își fac semne discrete din petale...
Pesemne, că au duh aceste flori
Și cine știe? Minte și fiori,
Pesemne, că-și vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au și ele-un tricolor...
La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...
Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;
"Hai să plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,
Printre camelii, frezii și oleandri,
Acolo unde-s oamenii mai tandri,
Unde avem și noi un Dumnezeu,
La care s-apelăm și tu, și eu...
Și-nfiorate, pe sub clar la lună,
Noi, soro, să murim de moarte bună!"
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre lalele
- poezii despre flori
- poezii despre emigrație
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.