Fete desfrunzite
Nu mai văd fetele
De frunze
Între fereastra mea
Și drum
Cresc niște pomi
Și primăvara
Când fetele încep
Să fie mai ușoare
Și mai goale
Crengile pomilor,
Tot mai pline
Și mai grele.
Din ce în ce mai greu
Mai năzăresc o fată.
Iar toamna, când crengile
Se dezbracă nerușinate
Se văd și fetele trecând
Din ce în ce mai îmbrăcate
Iarna e prea mult alb
Și vara prea mult doliu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre toamnă
- poezii despre primăvară
- poezii despre nerușinare
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre fete
- poezii despre doliu
- poezii despre căderea frunzelor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.