Vers aprins
Din depărtari spre mine vin
Mici bucurii sau un suspin
Le-adun din spații ancestrale
Le risipesc apoi în vale
Voi duce mai departe-n timp
Fără să cer nimic în schimb
Izvor de gând fără oprire
În vers aprins de poezie
Strălucitoare nestemate
La ușa ta cândva vor bate
Voi fi poate demult plecată
Lumina cerului uitată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre văi
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre gânduri
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.