Nelinisti nocturne
Copil fiind visam
La Crai si la Crăiese
Că zbor spre cer
Ca un Icar modern
Ce-ajunge până-n soare și la stele
Precum un fulg de nea
In adieri de vânturi blânde.
Acum de griji, de ganduri
Mintea îmi este plină
Încât prea rar mai pot ca să visez,
Dar și atunci
Zăresc neclar doar printre gene
Valuri spumoase, mari,
Care se sparg de stânciși malurile aride
Cu o forță imensă care există doar în gând.
poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre forță
- poezii despre existență
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.