Am crezut, dar mi-a trecut!
Am vrut să fiu poet, dar mi-a trecut,
Acum pictez, metafore mai mult,
Și-acel fior de zbateri nesfârșit
O să îl scriu pe stele-n infinit.
Pe muze, am să le-alung când vin,
Că prea îmi fac viața mea un chin.
Și mă obigă în cuvânt să zbor,
Să creionez poemele de dor.
Și versurile care curg din nori
Ce te pătrund în noapte dând fiori,
Am să le-ncatusez în flori de crin
Că prea îmi rănesc inimă-n-suspin.
Să nu mă judeci mândru cititor,
Că-n versul meu e lacrimă de dor.
Și nu mă huidui că am greșit
Sunt un netrebnic, orb și-ndrăgostit!
poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre pictură
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre mândrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.