Cârpă arsă
sufeream de pofte din ce în ce mai rare
și din ce în ce mai ciudate
nu știu cum se face că într-o zi
mi-a fost dor de mirosul de cârpă arsă
am pornit aragazul și am pârlit cârpa de bucătărie
până ce îngerul ce se ascundea în pata de ulei
a fumegat ca o candelă în mâinile mele
pline de pământ
mi s-au desfundat sinusurile, iar prin vidul timpanului
auzeam glasuri moi de arhangheli
cum curgeau în borcanele de zacuscă
din cămara obscură
o! miros divin de cârpă arsă
cădelnițează în mine măcar o miime
din eternitatea poliesterului
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [Vezi poezii despre îngeri, poezii despre poftă, poezii despre mâini sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.