Tristețe
tristețea știe multe versuri din cartea vieții
compune poeme surde
la lumina de sare
și topește în flăcări
fericirea stropilor de ploaie
de pe obraz
conturul umbrei mele rămâne ca un vis eterat
adormit în eternitate
e-așa de lungă moartea
încât nici timpul ce-a trecut pe-aici
nu-ți ajunge să o măsori
până la capăt
poate noi suntem niște vise
în gol vânătorii străpunși de gloanțele vremii
își numără răsuflările precum copiii
când își numără monedele din pușculiță
dezamăgire - respirația te doare până la ultimul atom
monedele sunt doar nasturi vechi ancorați în rugină
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.