Magazinul de haine... sau Magazinul iubirii...
Am ieșit, să-mi plimb sufletul, prin oraș,
Se întâmplă ceva ciudat,
Erau, oameni dezbrăcați, în plină iarnă,
Purtau haine scumpe și totuși erau goi...
Niciun zâmbet, nicio urmă de bucurie, sau de iubire,
Erau oameni în carne și oase
Purtau haine dintre cele mai scumpe...
Și totuși era un dezmăț al goliciunii
Toți priveau în jos, la cenușiul asfaltului
O mare de oameni, cu gânduri pierdute...
Erau oameni și umbre, erau umbre de oameni...
Nu li se mai vedea fața de tristețe și deznădejde,
Uitaseră de iubire, uitaseră să mai trăiască
Sufletul, nu poartă haine scumpe
Sufletul nu se îmbracă de la magazinul de haine
Sufletul, nu îngheață pentru că afară e frig,
Un suflet poate să înghețe în plină vară,
O mare de suflete părăsite, ca o mamă ce moare,
Un ocean de singurătate, pierdut în adâncuri,
Nimeni, nu mai privea spre înaltul cerului,
Am uitat să iubim cu adevărat, într-o lume mercantilă
Ne disprețuim, ne urâm unii pe alții
Am uitat să mai întindem o mână, celor în metastaze,
Nu mai dați banii pe haine scumpe
Îmbrăcați-vă sufletele de la magazinul IUBIRII...!
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre gheață
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.