Barca plină cu flori

Sub mâna singurului bărbier din sat
Pescarul schimbă-o-închipuire c-o altă-închipuire,
Iar în unghiul în care casa şi hambarul îşi dau cu marea întâlnire
Şi-a-întocmit port barca lui de pescuit cu fundul lat.

Pe gazonul însorit, ea pluteşte cuminte şi comod
Plină cu brazde mari de flori până sus la copastie –
Incărcată ca pe vremuri când se-întoarcea acasă cu caricul de cod

De la George's Bank unde vânturile biciuiau marea fumurie.

Dar eu, privind elizeenele inflorescenţe sub cerul verii albastru şi senin,
Ştiu că-şi doresc un climat mai rece, departe de garduri şi de casă,
Că barca şi pescarul trebuie să navigheze pe calea croită de destin
În căutarea Insulelor Fericirii pe marea vălurind nervoasă.

poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!