Dintr-un așa de mare adânc
pe care și groapa marianelor ar fi invidioasă
încerc să-mi ridic pleoapele
deși capul mi se turtește de presiunea absurdă
a celor câteva oceane aflate deasupra
unele cel puțin înghețate
pe cât de atlantice pot fi
și mai deloc pacifice
aici întunericul e mai greu de suportat
cu pleopele închise
dintr-o asemenea acoperire
încă te mai iubesc
ca pe o stea polară
ca pe un mușchi de pădure
ca pe un ac de busolă blocat
spre miazăzi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre păduri
- poezii despre ocean
- poezii despre iubire
- poezii despre invidie
- poezii despre gheață
- poezii despre absurd
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.