Trezirea din Samaria

Veniţi la El, fecioare din Sihar,
Cu ramuri verzi, cu scoarţe moi şi dese!
Din scrinuri scoateţi albele veşminte,
Din templul vechi luaţi podoabe sfinte.
Legaţi cununi din flori de câmp alese,
Veniţi la EL, izvor de veşnic har!
Gătiţi-i calea, mame din Sihar!
Aşterneţi în ţărână grâne coapte.

În valuri late scoateţi pânza nouă.
Aduceţi ierburi dulci, sclipind în rouă,
Aprindeţi torţele ca-n miez de noapte,
Căci iată, vine, Cel ce-i plin de har!

Cântaţi-i imnuri, roabe din Sihar!
Gătiţi-vă cu glas de bucurie.
Cântaţi ca păsările-n zori pe ramuri,
Vestiţi minunea peste mii de neamuri!

Lin curge azi izvor de apă vie,
Menit să curme-al vieţii noastre-amar.
Iar eu, cea mai umilă din Sihar,
Îi voi aşterne sufletul în cale.

Ca-n mintea mea de-a pururi să rămână
Lumina întâlnirii la fântână,
Când vraja cuvântării Lui domoale
S-a legănat în vânt de cireşar.

poezie de Zorica Latcu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!