Sub osândă
Neclintită-i veșnicia.
Domnul și-a aprins mânia.
Între om și Cel ce-i slava,
Stă păcatul, stă otrava.
Uite, cerul zăvorât e!
Cine poate spune câte
Veacuri, astfel, o să-și verse
Taina-n mări de vremi neșterse?
Șarpele tot dă târcoale
Conștiinței, s-o răscoale
Și necazul, ca o ceață,
Mușcă din întâia viață.
Nu-i scăpare. Heruvimii
Stau de strajă înălțimii,
Fulgerând spre largul zării
Săbiile răzbunării.
Unde să-ți apleci, zdrobită,
Inima nepocăită?
O lumină tristă-mbracă
Om și țarină săracă...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cubolta. [Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre șerpi
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre conștiință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.