Soţia (Prov. 31:10-31)

"Cum e soţia, aşa-i şi gospodăria."
Cănakya

Cine poate a găsi
Femeie cinstită a fi?
Mai de preţ ea mi se pare
Ca orice mărgăritare.

De venit lipsă nu duce
De multe ea dă s-a apuce
Bine face, rău nu vrea
Nici o zi din viaţa sa.

De in, lână rost ea face
Harnic lucră-n multe ace
Ea-i corabie de negoţ
Aduce pâinea la toţi.

De cu noapte scoală sus
Mâncare la toţi a pus
Ea este chibzuitoare
Lucru dă la slujitoare.

La ogor ea dă gândit
Şi-l cumpără negreşit
S-apoi alta să se ştie
Din muncă-şi sădeşte vie.

Mijloc cu putere-i este
Braţele îşi oţeleşte
Ea vede ea de la sine
Că munca îi merge bine.

Noaptea toată lumina
Nu se stinge de la ea
Pe furcă ea mâini a pus
Degetele-i sunt pe fus.

Ea dacă a auzit
Ajută nenorocit
Braţul său nu e ferit
Ea ajută cel lipsit.

De zăpada frică n-are
Casă îmbrăcată are
Ea învelitori îşi face
De în şi de care-i place.

Bărbat bine-i e văzut
La porţi de are şezut
Cingători care se închinge
Cămăşi face ea şi vinde.

Cu tărie-i şi cu slavă
Îmbrăcată-i ea suavă
Nu-i frică de ce-o veni
Râs pe faţă-i va ieşi.

Ea deschide gura sa
În ea e înţelepciunea
Plăcută învăţătură
Are pe limbă şi gură.

Ce în casă se petrece
Toate prin mine-i vor trece
Are o iubire adâncă
Lenevia n-o mănâncă.

Fii ei o fac iubită
Ea numită-i fericită
Bărbatul când dă-n sculat
Îi aduce lăudat.

"Multe fete, multe tare
Au cinstită ca purtare
Dar din toate chiar şi zeci
Tu pe toate le întreci".

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!