De-ar fi
De-ar fi să mor,
Voi să-mi găsiți un loc
Aproape de dușmanii mei,
Să pot să fiu alături de acei
Ce m-au vândut...
Vreau vorba mincinoasă să le-ascult
Și plângerea în van,
Căci vor avea, nu pumnul de arginți,
Ci rugi fierbinți...
Să-mi cânte-n noapte fluierul de soc,
Să-mi lumineze pe cărări de foc
Iubirea de prieteni și copii,
Iar când nu are cine mă jeli,
Puneți să-mi cânte fluierul de fag,
Să-mi treacă ploi de lacrimi peste prag.
Doiniți-mi plâns de lacrimă amară
Pentru acei care-au plecat din țară!
Ciopliți-mi tron din trupul unui brad!
O veșnicie-n lume vreau să ard...
Vulcan mi-e gândul și-am erupt în voi!
Aici e frig cumplit și vânt și ploi...
Mi-e sufletul arzând - o lumânare
De-acum, în marea morții-ntunecare.
Sinistre legi mi-au frânt identitatea,
Mă doare plânsul și mă strânge moartea!
În mine bate-un clopot, timpul doare
Și-am rătăcit a anilor cărare.
La crucea grea de lemn, în rugi sfioase,
Rămân pe veci doar candelele arse.
De ce m-ar plânge cei ramași, un hoit?!
Și poate cu aceasta, am spus tot...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre vânt
- poezii despre vulcani
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre prieteni și dușmani
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.