Atunci de ce

Atunci de ce aceste toamne
Şi-aceste lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Şi nu eşti, Tu să mă asculte.
Te chem din margini de pădure
Că mi se prăbuşesc copacii
Şi vine-un fulger să mi-i fure
Şi cum să-i mai ajut, săracii.

I-aprinde lacrima cerească
Şi plâng cu ei mai la o parte
Nu ştie nimeni să-i iubească
Şi să-i iubesc sunt prea departe.

Se-ascunde-o pasăre-n cenuşă
Mai cântă-un pic şi-apoi se duce
Eu stau cu plânsul după uşă
Cu mâinile la piept şi-n cruce.

Şi-atunci la ce aceste toamne
Te-ntreb şi lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Şi nu eşti, Tu să le asculte...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!