Glossă pentru lene

(la sugestia prietenei şi colegei mele de cenaclu, Cornelia Georgescu)

Mereu se spune că-i cocoană...
Poartă a timpului maramă,
Te duce-n somn şi-n versuri line,
Dar nu-i văzută foarte bine.
Cei ce purtaţi a ei veşminte,
Vă indicăm să luaţi aminte
Că nu-i de preferat a fii
La fiecare,-n orice zi.

Nu are har şi nici prestanţă,
Cu toţi o detestăm o viaţă,
E piază rea şi-ntunecare...
Unde mai pui că ne şi doare?
Ne-nchide uşa şi se vrea
Prin fapte-a influenţa.
Deşi nu o prea luăm în seamă,
Mereu se spune că-i cocoană.

Veşnic ne pune beţe-n roate,
Rămâi cu ea o-ntreagă noapte,
Se stinge-n tihnă şi-n tăcere,
O lampă fără mângâiere.
Şi jur că nu e lucru mare.
Cu ea, dormi chiar şi din picioare.
Crede în sinea-i, marea doamnă
Că poartă-a timpului maramă.

E umbra semnelor tăcerii,
Ne mângâie în faptul serii
Şi-n leagăne de ramuri poartă,
Lumină deseori uitată.
Ascunde-n sărutări de sticlă
Iubiri ce-n vise se ridică.
Pe valuri de mătăsuri fine,
Te duce-n somn şi-n versuri line.

Pe rafturi de bibliotecă,
În baruri sau la discotecă,
La o cafea, la o ţigară,
În casă, la spital, pe-afară,
Ca iedera mereu se-ntinde
Şi lumea toată o cuprinde.
Să recunosc, nu-i o ruşine,
Dar... nu-i văzută foarte bine.

Ea este-un pat la crematoriu,
Un vis haotic, iluzoriu,
Lumnă palidă, difuză
Şi braţul care ne acuză...
Nu-i luaţi în seamă urâciunea!
Se poartă... frumuşel cu lumea.
Dar are şi idei trăznite...
Voi toţi purtaţi a ei veşminte!!!

De mergi cu ea la braţ, prin soare,
Te ia adesea cu frisoane.
Faci insolaţie, fireşte!
Atunci... de dânsa te fereşte!
Fereşte-te de ea, m-ascultă!
Perversă-i, chiar dacă-i plăcută.
Nu-i sunt de laudă cuvinte...
Vă indicăm să luaţi aminte!

Cere clemenţă, pierde rar,
Are o mască de cleştar,
Cu haru-i, lacăte deschide,
Nu fură, dar subtil... ne minte.
Bolnăvicios, ne cheamă-n pat.
Pe podiumuri a defilat...
Nu este noapte şi nici zi
Când nu-i de preferat a fii.

Îi suntm slugi fidele, fraţi,
E viciu greu de-ndepărtat!
De dânsa gândul mi-am spălat.
Pe rug de stele, prin cuvânt,
Eu am ascuns-o-ntr-un mormânt,
Dar veşnic o veţi întâlni
La fiecare,-n orice zi.

La fiecare,-n orice zi,
Ea nu-i de preferat a fii.
Vă indicăm să luaţi aminte!
Cei ce purtaţi a ei veşminte:
Ea nu-i văzută foarte bine!
Te duce-n somn şi-n versuri line,
Poartă a timpului maramă...
Mereu se spune că-i o... doamnă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!