Curtezana
Un soare venețian îmi scaldă-n aur
moi pletele, încununând alene
splendori de alchimist; port largi sprâncene
aidoma cu niște punți și gene
ce-ndrumă spre cumplitul plaur
al pleoapelor în tainică mișcare;
legate de canale, duc spre mare,
se-înalță, cad ori se preschimbă-în zare.
Dezmierd adesea în răgaz molatec
un câine cine-l vede-l pizmuiește
cu mâna mea, nicicând de jar scrumită,
scump inelată,-n farmec odihnește.
Iar prinți de stirpă veche pier zănatec,
sfârșind răpuși de buza-mi otrăvită.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sprâncene
- poezii despre păr
- poezii despre prostituție
- poezii despre odihnă
- poezii despre mâini
- poezii despre mișcare
- poezii despre câini
- poezii despre aur
- poezii despre Veneția
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.