Odă pentru mama
Mama,
cea mai sacră ființă, a lumii epopee,
harul divinității în suflet de femeie,
chipul ca o icoană cu aura senină
pictat în tonuri calde cu-a binelui lumină.
Mama,
ești strigătul naturii, ecou al nemuririi,
cuvântul ce deschide ferestrele iubirii,
se cuibărește-n zâmbet, în lacrimi și oftare
și-n gânduri nerostite în clipe de-ncercare.
Mama,
candela din suflet, lăcaș de rugăciune
nădejdea vieții mele și-a Tatălui minune,
eternă primăvara, natura-n sărbătoare
scăldată-n mir de nard, tămăduitoare.
Mama,
de ziua ta... cunună a creației divine
ce prinde-n ea iubire, iertare.... și suspine,
o dragostea supremă ce curge în șuvoi,
din slava sfintei pronii primește-o înapoi.
poezie de Doina Cărpinișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre religie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre sărbători
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre primăvară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.