Elegie
Știi, doamnă?
Era toamnă când te-am văzut.
Era pustiu de tine.
Fără să știu
cenușa norilor îmi înecase văzul
iar auzu-mi era vânt...
O șoaptă mi-a fost deajuns
ca vântul pustiului să nu mai bată.
O șoaptă... Atât.
O șoaptă transformată în sărut
de frunză rugunie
îmbrățișată de glie.
Și în apus de toamnă
am scăpat de pustiu,
iar acum, la plecarea ta
am rămas copac siguratic
în prag de iarnă argintie.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dorel Lazăr. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre nori
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre copaci
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.