Vă invit la spectacolul vieții mele
aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de mașinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figurație
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconștientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicații scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz și multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
în loc de reflectoare
cerul nopții
în sală
printre aplauze și lacrimi
o rază de soare își caută cercul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre roz
- poezii despre privighetori
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.