Re-creere

Molii în direct,
Croşetând firul vieţii
Din care lumina a lăsat să răsară
Har şi istorii.
Jarul zilei se lasă tors
De timpii lipsiţi de conştiinţă,
Haini, infometaţi neobosiţi ai propriului timp.
În ochiul opac dansează speranţa unei noi vieţi.
Lumina pătrunde întunericul,
Îl dizlocă de coaja scorţoasă şi neagră.
Sub cruci doarme fiinţa beteagă...
O altă origine se va ivi de sub timpii
Măcinaţi şi vulgari,
Roşi de tăcere şi cari...
Devenim molii propriului nostru timp,
Croşetându-ne moartea
Cu migală, conform unicului plan divin.
Nu plagiem! Nimeni nu ne va plagia.
O autopsie ne va dezvălui
Limitele în care se încadrează
Propria moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!