Mormântul
eram eroi, odată
azi, popor de sclavi
suntem liberi, să tăcem, să mințim
să murim pentru ei
oameni de paie, culeși din gunoaie
aplaudă, omule, aplaudă
pleava în vânt
rătăcită aici pe pământ
nu gândi, e greu pentru tine, nu...
mă așez pe o stâncă
la răscruce de vânt
vreau să mă vaiet, să țip
lăsați-mă să plâng
mai cer, mai vreau
pe ăst trist pământ
nu, nu'i așa
nu'i stâncă
e doar un biet mormânt
al meu, al tău..
pășește omule, te așteaptă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre sclavie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.