Viață de țăran
În viața aspră de la țară
mi-am trăit anii și eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
și punea în cofă apă.
Tata-și încărca spinarea
și-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Așa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu fețe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
și viața era frumoasă.
Iarna ne spuneau povești
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părintești,
somnul venea pe la gene.
Toată viața au muncit
pentru noi, copiii lor.
Nu degeaba au trudit.
Ne-au creat un viitor.
Și acum le-aș săruta
mâna lor arsă de soare.
Dar, așa este viața:
Unul naște, altul moare.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sat
- poezii despre țărani
- poezii despre viitor
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre seară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.