Viscolul
Crivățul din miazănoapte
de mult ne-a avertizat,
Că de mâine se prea poate
să intre iarna în sat.
Noi nu l-am luat în seamă.
Altfel spus, nu l-am crezut.
Acum plătim iernii vamă
că viscolul a-început.
Întâi a nins liniștit,
cu fulgi jucăuși și mari.
Spre seară vântul s-a-întețit.
Trosneau crengile-n stejari.
Încet, iarna intră-n drepturi.
Toată noaptea viscolește.
La căpițe pune fesuri,
ograda o troienește.
În zori, zăpada-i cât omul.
Numai poți ieși din casă.
Fără crengi rămâne pomul
într-o iarnă viscoloasă.
După încă două zile
viscolul a încetat.
O mașină co șenile
șoseaua a desfundat.
Cerul s-a mai limpezit.
Cu fulare și mănuși,
copiii iute-au pornit,
cu sania pe derdeluș.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre viscol
- poezii despre șosele
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre vamă
- poezii despre timp
- poezii despre săniuș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.