Noapte de primăvară
E o liniște desăvârșită
pe străzile orașului adormit.
Și eu pășesc grăbit în luminile difuze,
urmat de loiala mea umbră.
Vântul îmi zgârie fața
cu adierile lui reci când trec
prin fața barului pe jumătate gol,
de unde se aude un sunet vag
de muzică.
Unde o fi războiul acum,
pierdut în atâta calm?
Ajung în casa cufundată-n somn,
și mă bag lângă tine în pat
și-ți sărut toate locurile care te dor.
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre vânt
- poezii despre sărut
- poezii despre sunet
- poezii despre război
- poezii despre primăvară
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.