Orbule, trezește-te!
Orbule, trezește-te, am venit cu trâmbițe!
Să mă aștepți cu mii de flori, la geamul morții.
Să mă primești cum numai tu, o ști a face, zi de zi!
Să mă dezmierzi cu vorbe dulci și sărutări de dimineață!
Nu mă ridica din privirea ta, luminează doar cu ea!
Lacrimile curg, formând un râual deznădejdii,
Să privesc cerul, să respir din nou zâmbetul tău sublim,
Nu am nici lauri, nici prea multe vise,
Marea-mi vorbește prin oglinzile sparte de gând,
Eu proiectez lacrimile ca surse ale izvorului divin,
Tu mă bei, uitând să mai respiri,
Tămăduitor al vieții... Amin!
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.