Mi-e dor...
Mi-e dor de satul meu natal
leagănul copilăriei
de livada de pe deal
unde pașii mei treceau
printre flori-nrourate
mi-e dor de părinții plecati,
lacrimă rămasă vie
și de ulița pe care
au răms urmele mele
astăzi toamna lin coboară
la casa însingurată
unde ceața se ridică
printe frunze ruginii
peste pașii mei trecuți
și pașii ce vor veni...
amintirea o păstrez
sub un colț frumos de cer
unde gandul meu curat
poartă-n el dulce mister.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre curățenie
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.