Cu brațele durerii mele
Cu brațele durerii mele
Cuprind frenetic Universul
Și le deschid lăsând din ele,
Să se prelingă liber versul...
Tăcerea în adânc dezgroapă
Cu zor relicva amintirii,
Torcând în liniște sub pleoapă
Un cristalin fir al zdrobirii...
Trăiesc un ceas al prăbușirii
Cu întregul univers al meu
Dar nu mă las în voia firii,
O caut pe a lui Dumnezeu...
De-a fi mai bine sau mai greu,
Nu știu, dar nu voi da 'napoi,
Fiindcă Stăpânu-I Dumnezeu
Și peste Ziua de apoi...
Cu o nădejde neclintită,
Aspir din lutu întunecos,
La veșnicia fericită,
În slavă cu Isus Hristos
Și strâng în inimă durerea
Acestei crunte despărțiri
Înviorat de mângâierea
Făgăduite-i reîntâlniri...
E drept că n-o să-ți mai văd fața
Și nu-mi vei mai vorbi cu drag,
N-o să mai vină dimineața
În care să te văd în prag
Cu acel zâmbet minunat
Și cu privirea luminoasă,
Cu care m-ai îmbrățișat
Atunci când am venit acasă...
Dar am o mângâiere sfântă
Că ești în Cerul minunat
Cu cei ce slavă veșnic cântă
Slăvitului nostru Împărat!
Cu brațele durerii mele
Cuprind absența ta prezentă
În suflet, dar mai sus de stele,
Orice durere e absentă
Și nu-i vreo umbră de necaz,
Nici lacrimi, nici suspine
Fiindcă le-a șters de pe obraz
Hristos cu mâinile-I divine.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.